M-am tot intrebat de ce oamenii s-au schimbat asa de mult. Ce i-a determinat sa o faca? Societatea, tehnologia, dependenta de munca...? Din pacate nu am gasit inca un raspuns.
Este asa de frumos sa reusesti sa te rupi de ceea ce pare a fi mijlocul de existenta...munca. Trebuie doar putina dorinta, trebuie doar sa vrei.
Mergand prin padure printre copacii ce se intreceau in frumusetea culorilor frunzelor, copaci mai mici sau mai mari, constienti ca atunci cand va veni primavara isi vor recapata frunzele nu parea se le para rau ca le pierd pe cele de anul acesta.
Ei raman totusi in picioare. Isi pastreaza semetia si atunci cand vremea este vitrega si sunt golasi in bataia gerului, fara frunzele lor care ar putea sa le tina de cald daca le-ar avea.
N-am auzit unul sa se planga ca el este gol si ii este frig. Raman puternici si cu capul sus si veseli chiar daca si-au pierdut frunzele si a venit frigul peste ei.
Si tot asa an de an ...
Fiecare adiere de vant printre crengile lor este o soapta pentru noi pe care ar trebui macar ... sa invatam sa o auzim.
Raspunsurile, pentru ceea ce numim probleme ale existentei noastre sunt mai aproape decat ne imaginam.
Cred ca oamenii au uitat cum este sa fie ei insisi si cum e atunci cand esti tu cu tine si sa te simti bine in pielea ta fara sa conteze ironiile si rautatile din jur.
Dar, asa cum am mai spus... e simplu...Trebuie doar sa vrei.
